Numește-mă un orb, că nu zăresc defectul tău de-a mă avea și-a mă uita. Numește-mă un surd, că nu aud cum ne bârfește a despărțire și păcate tot pământul. Numește-mă un prost, că încă te aștept. Numește-mă fără noroc, că strig cât ziua e de lungă doar numele tău.

Numește-mă nerăbdător, că îmi e dor de tine de fiecare dată când suspin a viață. Numește-mă zgârcit, că nu-mi doresc să te împart cu nimeni. Numește-mă bolnav, că dogorește îngerul din mine a năpastă când nu-mi ești. Numește-mă un mincinos, că te înșel voit și-ți spun că te urăsc.

Numește-mă iar ziuă, că-ți port în spate fără teamă toată grija. Numește-mă iar noapte, că îți trăiesc cu duioșie și visele ce-ți scapă când te gândești la noi. Numește-mă bine, că te fac să mă râvnești. Numește-mă rău, că-ți tulbur sufletul în zațul lumii.

Numește-mă îndrăgostit, că dintr-o mie de-ncercări de a fugi de tine, eu am căzut robit, la tine-n brațe… și-s fericit că-ți sunt iubit.

Numește-mă!