Monday 09 December 2019

Fiecare zi începe tot cu planuri, obiective, scuze, mesaje și apeluri peste apeluri, nu mai începe cu privitul îndelung al omului de lângă noi, care ar fi putut fi oriunde altundeva, în brațele unei persoane care ar fi văzut strălucirea sa înaintea strălucirii soarelui și care totuși e lângă pieptul nostru.

Fiecare minut din viață îl petrecem așteptând să devenim tot mai faimoși, tot mai bogați, tot mai doriți, ardem de nerăbdare să fim din ce în ce mai mult, când puținul care e acasă și zâmbește când ne vede e mai mult decât mai multul la care am putea vreodată să visăm.

Fiecare bucurie începe cu o mărire de salariu, un profit, o reducere, un like, un business ce mustește de succes, când adevărata fericire ar vrea să ne sune, dar suntem ocupați, ar vrea să ne sărute, dar nu mai este timp, ar vrea să ne iubească, dar nu e loc pentru astfel de simțuri în povestea noastră.

Fiecare seară se termină cu o cină de afaceri și o listă lungă pentru mâine, cu un scroll pe instagram și un oftat că nici astăzi n-o să fim îndeajunși de bogați, incredibil de celebri, surprinzător de puternici. Stingem lumina și nu uităm să punem telefonul la încărcat, dar uităm să zicem „Te iubesc!”, să scrollăm pe pielea sufletului nostru și să credem că aici, unde iubirea și-a făcut culcuș, suntem tot ceea ce am avea nevoie-n viață.

Când am uitat că viața se întâmplă doar o dată? Când am ales să ne mințim că este vreme mai târziu să iubim, să trăim, să fim? De ce ne comportăm de parcă pământul ne așteaptă să mai trăim cândva o nouă viață?

E o singură șansă, o singură dată… de două ori niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *