Tuesday 25 June 2019

Cum a fost la Hangariada, festivalul oamenilor care iubesc să fie oameni

hangariada acatrinei catalin

Cea de-a noua ediție a singurului festival de artă și zbor din România, Hangariada, a adus la Iași între 24 și 26 mai un curent tare fain de bună dispoziție de care nu mă mai satur să mă bucur, pentru că evenimentul ăsta, de la capătul orașului, a fost altceva.

De câteva zile mă chinui să prind între cuvinte emoția pe care am simțit-o plutind-o weekendul trecut deasupra Aerodromului „Alexandru Matei” din Iași.

Vineri, pe 24 mai, mi-am pus ghiozdanul în spate, am luat tramvaiul și pe la ora amiezii mi-am potrivit ceasul cu cel de la Hangariada. M-a strâns puțin în spate când am văzut cât de timizi sunt ieșenii în prima zi a festivalului, dar m-am lovit repede de optimismul organizatorilor care trebăluiau de zor și mi-au zis cu toată convingerea să nu mă pripesc.

Și au avut dreptate. În doar câteva ore, câmpia de la Aerodrom s-a umplut de oameni care nu-și puteau dezlipi ochii de avioane, dar nici de vendorii care au poposit cu mâncare și băutură.

Sincer, nu mi-a părut rău că am venit nemâncat. Uneori a trebuit să stau la cozi nesfârșite pentru a lua o gustare (așa e la festivaluri), dar a meritat, pe bune. Cred că și asta face parte din tradiția unui festival reușit, zic eu. 😀

Sursă foto: Facebook Hangariada

De altfel, nici ploaia nu a pus pe „stop” distracția, ci a adus energie proaspătă, pentru că un festival în care dansezi în ploaie, te bucuri de viață și îți oferă șansa unui cadru idilic nu poate fi uitat prea curând.

Sursă foto: Facebook Hangariada

Că tot am vorbit de cadrul idilic, cei de la Kaps Crew au adus la propriu culoare festivalului, arta stradală găsindu-și repede un locușor perfect la Hangariada.

Am stat mai toată ziua prin jurul lor și i-am admirat pentru viziune, pentru răbdare, pentru pasiune, pentru tot, iar ceea ce a ieșit la final a întrecut așteptările și imaginația.

Kaps Crew au făcut minuni!
Sursă foto: Facebook Hangariada

N-am rezistat nicicum zonelor cu bunătăți, precum cele de la Prisaca Bârnova (aveau o înghețată de te lingeai pe degete numai când o vedeai cum arată, d-apoi să o mai și guști) sau de la Cuptorul Moldovencei, cât și atelierele organizate de Henna Journey, Mamprenoare, Împletim povești colorate și Mândruța și am fost trist, foarte trist că am crescut (nu neapărat în înălțime, cât în ani), pentru că parcul de distracție era genial chiar și de la distanță, iar copiii ieșeau tare fericiți de acolo, deci cred că era funny rău. Am să mă strecor anul viitor să văd și eu cum stă treaba acolo, muhaha.

Sursă foto: Facebook Hangariada
Sursă foto: Facebook Hangariada

În altă ordine de idei, m-am bucurat totuși ca un copil de show-ul aviatic al celor de la Hawks of Romania, care au făcut loopinguri nu doar prin văzduh, ci și cu bătăile inimii mele, că parcă voiam și eu în acele avioane care se ridicau sau cădeau amenințător și parcă totuși mă temeam pentru ei când se jucau atât de periculos pe deasupra noastră.

Avioane, apus, spectacol. Ce îți poți dori mai mult?

Au urcat de multe ori pe cer în cele trei zile și tot de atâtea ori mi s-a urcat și mie un nod în gât, pentru că mereu îmi doream ca ei să rupă toate uralele și aplauzele celor prezenți, ceea ce reușeau cu profesionalism și dedicare.

Am să mărturisesc, totuși, că cele mai frumoase momente pe care le-am trăit la Hangariada au fost cele de după apusul soarelui, când toată lumea se aduna ciorchine în jurul scenei, polul distracției de noapte la Hangar și se mișca zdravăn pe rimuri tehno, pop și (dragostea mea) jazz.

Prima seară am zis „La mulți ani!” celor de la Booha care au împlinit 10 anișori la festival, iar în cea de-a doua seară ne-am legănat nostalgici pe cele mai tari hituri cântate de cei de la Opis Band și de Andra Botez.

Bine, bine, recunosc, nu ne-am legănat, ci efectiv ne-am dezlănțuit, îmi venea să mușc din scenă la fiecare piesă care mă obliga să sar și să cânt cu toată vlaga pe care o mai aveam după o zi toridă. A meritat durerea în gât cu care mă trezeam în fiecare dimineață, au meritat bătăturile din tălpi, a meritat fiecare secundă, jur!

La mulți ani, Booha!
Opis Band mi-a amintit cele mai tari hituri cu care am crescut!
Sursă foto: Facebook Hangariada
Mulțumim, Andra Botez! Ai fost genialăăă!
Așa e când te prinde vibe-ul „Hangariada”: renunți la tot pentru emoție

Ar mai fi atâtea de spus despre Handariada, de pildă despre proiectul Vorbe în Hangar unde alături de Ciprian Păiuș de la Fundația Comunitară Iași, Bogdan Tănasă de la Casa Share și Cornel Hoza, ardeleanul președinte al organizației Beard Brothers România a fost și Andrei Argatu pe care îl ador și de la care am avut șansa ca timp de câteva zeci de minute să îmi iau motivația pentru următoarele luni și să înțeleg că succesul presupune nu doar să iei de la cei din jur, ci mai ales să oferi comunității.

Nu știam că oamenii ăștia îs așa de faini, dar cum Hangariada a fost doar despre oameni faini, nu mă miră că i-am cunoscut îndeaproape, cu lupa sufletului, abia acum.

Cei 4 fantastici creatori de bine ai României: Ciprian, Cornel, Bogdan și Andrei
Sursă foto: Facebook Hangariada

Un festival despre oameni. Așa aș descrie singurul festival de artă și zbor din România. Un festival despre oamenii care au muncit nu o zi, nu două, ci săptămâni și chiar luni întregi pentru a oferi ieșenilor un eveniment cu care să fie mândri.

Sursă foto: Facebook Hangariada

Un festival despre oamenii care au susținut acest proiect cu tot sufletul, iar aici aș vrea să îi amintesc pe colegii mei alături de care am acceptat această provocare: Cristina Albu, Andrei Butnărașu, Matei Marian, Bianca Ionel,Anca Buruciuc, Diana Toderaș, Irina Nichifiriuc și Anamaria Ghiban și, bineînțeles, cea căreia îi datorez această deosebită experiența, mama tuturor bunelor, ambasadorul oficial Hangariada, Andreea Marc.

Iar nu în ultimul rând e un festival despre oamenii care au ales să își petreacă timpul alături de noi, să se bucure de povestea scrisă de toți, laolaltă, să stea la poalele Hangarului până la ultima suflare de petrecere, despre oamenii care au decis ca anul viitor să se reîntoarcă aici, cu convingerea că nu vor regreta.

Mulțumesc, Hangariada, pentru că m-ai învățat să apreciez oamenii și puterea lor de a da strălucire bucuriei de a fi prezenți în propria viață și în locul potrivit!

Mulțumesc, Andrei Butnărașu, pentru una dintre puținele poze pe care le am de la festival!
Am fost prea ocupat să mă simt bine, încât am uitat de fotografii! Sorry not sorry!

În semn de apreciere pentru tot ceea ce am trăit la festival, am ales cele mai bune 5 minute din cele 50 de minute în care mi-am pus telefonul la treabă încercând să înregistrez tot ceea ce a însemnat pentru mine Hangariada: liniște, emoție, libertate, motivație și prietenie. Găsești povestea festivalului văzută prin lentila mea de amator mai jos. 🙂

Mulțumesc, Hangariada!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *