Thursday 23 May 2019

Nu-i niciun suflet din această lume doar al meu…

blog acatrinei catalin

Nu-i niciun suflet din această lume doar al meu

Și nici vreun zâmbet care să-mi slujească drept credință,

N-am niciun colț de umăr, să mă reazem când mi-e greu,

N-am îndurare de la nimeni când îs prins în suferință.

Eu sunt sortit să fiu al pribegiei zilnic călător,

O arșiță în gândul și pe buzele celor din jur,

N-am pentru cine să mă păstrez visător,

Nu are cine să mă vindece de-al inimii murmur.

Nici astăzi nu îmi zădărește cineva vreun zâmbet,

Nici mâine nu-mi va dojeni vreo mână lacrima,

Nu știe nimeni să mă vindece de urlet

Sau să îmi ia din cale, fără lăcomie, patima.

N-am reușit să-mpart vreodată binele și răul

Și nu am strecurat în sufletul de lângă dragostea,

În viața asta prea târziu am înțeles traseul

Și prea curând necazul și-a vrut partea sa.

Nu-i niciun suflet din această lume doar al meu,

Nici ce-mi apasă sinele nu-mi aparține,

Umblu prin iubiri frânte ca un teleleu,

Nu am nimic, cred că ai luat totul cu tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *