Tuesday 17 September 2019

Un păcat fără iertare prins într-un vis fără de somn pe care îl știu fără să-l fi învățat, dintr-o fericire fără vreun motiv moștenită fără să îmi fi dorit.

O lună fără cer, deasupra unei vieți fără noroc petrecută într-un somn fără odihnă, cu o bătrânețe fără copilărie și un duh fără tărie.

Un cap fără vreo minte într-un trup fără vreun nod de oase, ce adăpostește o inimă fără bătăi prin care se clătește sânge fără sens, ce zburdă spre obraji fără culoare.

O nuntă fără miri, o înmormântare fără mort, un film fără actori, o plecare fără întoarcere, o reușită fără încercare, o ceartă fără împăcare.

Un miez fără de coajă ce umblă ca soldatul fără strajă, un zâmbet fără haz, un plâns ce face a necaz, un eu fără de mine.

Așa sunt fără tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *