Wednesday 16 October 2019

În care sunet al tăcerii mă voi îneca gândindu-mă la coaja gurii tale ce se preschimbă-n zbor de fericire când zâmbește cu savoare?

Călcat de care basm uscat în amintire voi da ocol privirii tale tot șchiopătând de teamă să nu mă tăvălesc în vis și nepăsare?

Care noroc ne va izbi din ceruri în căpătâiul inimii și ne va surprinde obosiți de lume, dar arzători să desenăm în noi un fel de suflete mai bune?

Ce fel de dans ne va stârni sălbaticele umbre să se îmbrace când în tine, când în mine, ce fel de cântec ne va măcina orgoliul până la ruine?

Cum ne trece timpul de viața noastră moare și nostalgia cere cărată în spinare, de ne pierdem întregirea simțurilor, de ne pleacă în uitare și puterea gândurilor?

În ce miros ne vom găsi și vom muri zbârliți de vânt, în ce plăcere ne vom cheltui când acri, când prea dulci, când picătură de soare, când raze de fulgi?

Te întreb, dragoste, când mă vei iubi și tu pe mine omenește, când mă vei iubi cum se iubește?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *