Monday 26 October 2020

Ce bine că ne-am întâlnit…

Abia mai încapi în sufletul meu. Mirosul tău de iasomie coaptă îmi umblă prin toate cotloanele simțurilor, iar mâinile mele asudă necontenit de dorul tău. Când gust mierea îmi amintesc de tine, când privesc ochii tăi văd cum se înghesuie în strălucirea lor un caldarâm de stele.

Lipește-ți urechea de capătul inimii mele și ascultă zăpăceala dinlăuntrul meu, că nu mai știu ce e cântul, ce e jalea, ce e albul, ce e negrul, ce e visul, ce e viața.

Tandru mă ucizi când mă arunc la pieptul tău, aspru mă îndrăgostești de vocea ta când îmi vorbești. Îmi arzi fără frică mințile în fiecare minut, în fiecare secundă ce trece ca un veac când tu nu ești aici.

Dacă nu te-aş fi găsit, nimic din toate astea n-ar fi fost acum: nici zi, nici noapte, nici tu, nici eu, nici noi, nici amândoi.

Dar ce bine că ne-am întâlnit!

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *