Tuesday 27 October 2020

Nu, nu știi cum e fără sărutul tău ce-l adânceai de drag la mine-n frunte, cum e s-aștepți iubirea, iar ea de tine să tot uite.

Nu, nu știi cum e să cazi din cerul tău în iadul meu, din ce-i ușor în tot mai greu, din visul ce nu se abține să viseze în tulburarea ce nu poate și nu vrea să înceteze.

Nu, nu știi cum e să nu-ți mai spun pe nume, cum „împreună” azi înseamnă numai urme, cum dragostea nu moare niciodată, ci se desface și se scurge-n artă.

Nu, nu știi cum e să îmi promiți că vii, că stai, că sunt de ajuns, că nu-i apus, că de fapt, că nu-i păcat, că înc-o iarnă și o vară, că nimeni la final nu o să piardă.

Nu, nu știi cum e să fii îndrăgostit de-un om ca tine. Nu știi cum e să pierzi, pentru că noi nu ne-am pierdut, ci doar ne-am rătăcit de sine.

2 comments

    1. Va fi bine! Nu ești singură, nimeni nu este vreodată singur. Trebuie doar să vezi câți oameni dragi îți sunt alături și că uneori a merge mai departe e cel mai bun leac. Uite, prin ceea ce scriu încerc să îți fiu alături, deci nu ești singură. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *