Tuesday 27 October 2020

Din noi doi răsare frumusețea fiecărui lucru, basmul zilelor fără de zile, bucuria ce nu vrea să-mbătrânească, sărutul ce din ochi închiși stă să se nască.

Din noi doi cresc alte timpuri în care ne putem ascunde, vremuri bogate în care îți citesc prin gând atât de bine, anotimpuri neștiute ce ne prind cu sufletele pline.

Din noi doi ies respirații ce înalță fluturi, priviri ce unesc depărtări, mâini ce se roagă lipsite de rușine și suflete ce se confundă, de neastâmpăr pline.

Din noi doi se-nchină îngeri înecați în binecuvântări, adevăruri sătule de mustrări, vise care șchiopătează și așteaptă mângăiere, inimi marinate-n miere.

Din noi doi se rupe nebunia mării, voluptatea munților, răcoarea soarelui, războiul păcii, vara lunilor de iarnă, poezia ce se reazămă pe orice rană.

Din noi doi… noi, cei doi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *