Îndrăgostit eram când mă-ncredeam în albeața nopților și nu simțeam cum arșița de nepăsare se tot rostogolește peste lume.

Îndrăgostit eram și îți scriam fără oprire vrafuri de cărți când nu te-aveam, îți desenam în vene chipul și te priveam oftând a binecuvântare.

Îndrăgostit eram și chiar știam cum este gustul norilor când mă uitai în cer și cât de aspră e durerea pământului când mă izbeai de el cu nepăsare.

Îndrăgostit eram când îmi plăcea să fiu nebun și sincer, zdravăn în simțiri și slăbit în cugetări.

Îndrăgostit eram, nu încercam s-amestec dorul de mine cu dorul de tine, nici firescul din mine cu nefirescul din tine.

Îndrăgostit eram, altfel nu îmi pricep cum mi-am vândut și liniștea să pot avea grijă de tine, cum am înșirat între noi doar vise și n-am băgat de seamă depărtările.

Îndrăgostit eram, căci reușeai să-mi fii de toate: și pâine, și apă, și aer, și moarte, și dulce, și amar, și toate la un loc, și puțin din fiecare.

Îndrăgostit eram, dar n-ai știut ce să faci cu iubirea mea, unde s-o pui, cum s-o păstrezi.

Îndrăgostit eram…

Eram îndrăgostit.