Monday 26 October 2020

Lasă-mă să mă-nconjor cu tine, să mă rătăcesc fugind de respirația ta, lasă-mă să cred că nu voi mai scăpa vreo clipă de ochii tăi ce mă urmează și-mi zâmbesc.

Lasă-mă să te urăsc, să te rănesc, să te dor, în gând să te omor, lasă-mă în inimile noastre prinse să lovesc până ne dor, că nimeni n-a știut de mic cum e să tot iubești din ce în ce mai mult, încetișor.

Lasă-mă să te sting când te aprinzi, să te încălzesc când ne răcim, să te învăț când te dezveți, lasă-mă să-ți cânt când uiți refrenul nostru, să-ți povestesc când mă asculți, să te dansez când te împiedici de prostii.

Lasă-mă să îți fiu când timp, când casă, când zbor, când mic fior, lasă-mă să-ți fiu de toate și nimic, și prea multe și un pic.

Lasă-mă să te plictisesc, să-ți cresc pe dinăuntru mângâindu-ți gândurile, să te obosesc citinduți simțurile, lasă-mă să nu mai știu cum mai arată jumătatea,

Lasă-mă fără cuvinte, fără griji, fără prea multă minte, lasă-mă fără oftat, lasă-mă doar c-un păcat neconsumat.

Lasă-mă să te iubesc cum știu mai bine, lasă-mă să nu mă las de tine!

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *