Saturday 04 April 2020

Să știți că nu v-am uitat, ci doar am fost ocupat cu viața mea de om de 22 de ani. Și nu mă refer la griji, necazuri, întrebări fundamentale și alte fleacuri la care am timp destul să mă gândesc oricum, ci la fericirea de la 22 de ani despre care nimeni nu vorbește.

Nu v-am uitat, vă repet și vă jur, de aceea mai jos veți vedea o grămăjoară de poze de prin locurile pe care le-am colodăit începând cu 18 august, o bună parte dintre ele făcute special pentru voi, ca să vă conving să vă bucurați de ultimele zile de vacanță așa cum trebuie.

Întâmplarea face că… ok, nu întâmplarea, ci dorința mea de la începutul verii a făcut ca weekendul ce a trecut să-l petrec în liniște, în creierii munților, departe de tot ce ar fi trebuit să fac, să gândesc și să spun lumii de ziua mea, așa că vineri seara ne-am pornit spre… BRAȘOV!

Bineînțeles că am făcut o poză aferentă pe Oituz, ca să ne poarte noroc la coborâre.

Oituz - blog acatrineicatalin.ro

Și da, el e Andrei. Cel mai probabil o să-l mai vedeți în postările mele, pentru că e lângă mine și în sufletul meu tot timpul (și pentru asta îi sunt recunoscător). 🙂

blog acatrinei catalin

Și am și ajuns vineri seară în Brașov, după ce GPS-ul ne-a făcut un tur obligatoriu al orașului! :)) Despre prima seară nu sunt prea multe de povestit, pentru că am băut cafea și apoi am dormit, o combinație fatală pentru moșnegi, ce-i drept. :))

cafea blog acatrinei catalin

Sâmbătă deja nu mai era ziua mea de naștere, de aceea s-a cam terminat cu domnitul și-am început cu hoinăritul. Brașovul e simpatic, boem, relativ curat, dar nu am leșinat niciodată după el, de aceea vă sfătuiesc ca atunci când vă gândiți să mergeți spre acest oraș să vă stabiliți și alte obiective turistice, deoarece după 2-3 ore de bătut în lung și-n lat străzile brașovene te plictisești și, sincer vorbind, nici nu mai ai ce vizita. Chiar dacă e oraș ardelenesc, să știți că totul se face-n grabă.

brasov blog acatrinei catalin

brasov blog acatrinei catalin

brasov blog acatrinei catalin

Eu vă propun cu mâna pe inimă să mergeți la Canionul 7 Scări din masivul Piatra Mare, aflat în Timișul de Jos, la o distanță de vreo 10 kilometri de Brașov, dar totuși într-o lume paralelă, una mult mai bună și mai simplă. Ai probleme și cauți răspunsuri? Mergi la Canion! Ești un om îndrăgostit? Mergi la Canion? Ești… ok, ai înțeles ideea: mergeți la Canion, pentru că se merită!

Pozele de mai jos sper să vă convingă, mai ales că am stors toată stofa de fotograf din mine ca să vă șochez! :p :))

Canion 7 Scari blog acatrinei catalin
În drum spre Canion

Canionul Șapte Scări blog acatrinei catalin

Canion 7 Scari blog acatrinei catalin

Canion 7 Scari blog acatrinei catalin

După ce am obosit și transpirat binișor, ne-am pornit spre Sinaia, schimbându-ne într-o ținută mai princiară (deh, prinți în concediu) în parcarea unei benzinării… yep, totul regal, cum v-am spus. Poze de când ne-am schimbat nu avem (deși știu că ați fi vrut :)) ), însă avem poze de la Peleș, că de asta merg oamenii la Sinaia, să vadă Peleșul, în niciun caz să stea blocați în trafic prin toate stațiunile montane (ați prins aluzia, da?).

Avem poze de la Peleș? Avem, dar doar din curtea lui, pentru că deși am grăbit pasul ca să ajungem înainte de ora 17:00, când castelul se închide, conform programului afișat pe internet, în acea zi minunată de sâmbătă se închidea la 15:30, iar noi am aflat asta când am ajuns aproape de casa de bilete, adică pe la 15:10. Mulțumim, Peleș, am pierdut noi multe, dar nu știi ce ai pierdut tu (aroganță level 9999)! :))

blog acatrinei catalin

blog acatrinei catalin
Curtea interioară a Castelului Peleș
blog acatrinei catalin
Pelișor și pelișorii :))

Am uitat să menționez că noi nu prea suntem întregi la minte și pe la 16:00 ne-am pornit la drumul extrem de aglomerat cu speranța că vom ajunge și pe Transfăgărășan… de preferat pe lumină. Uite câteva peisaje surprinse în fuga spre libertate (eram liberi și până atunci, dar am zis să las și io aici o metaforă, așea, de efect).

blog acatrinei catalin

blog acatrinei catalin

Dumnezeu a ținut cu noi și am urcat Transfăgărășanul odată cu apusul și ne-am bucurat de un porumb fiert/copt lângă Lacul Bâlea… în mașină, că era prea frig și întuneric afară (după o zi de la acel moment încă mai găseam, întâmplător, pe sub scaune câte o boabă de grăunte, atât de tare dârdâiam de emoție și frig când i-am mâncat).

Transfagarasan blog acatrinei catalin

Transfagarasan blog acatrinei catalin

Să știți că în seara aceea am ajuns și la Sibiu, deci aștept să fim felicitați! 😀

Sibiul a rămas la fel, sibienii s-au mai scumpit nițel. Acolo unde dădeai odinioară 2 lei, acum dai 3, acolo unde puteai acum câțiva ani să vizitezi mai multe, acum vizitezi mai puține și tot așa. Nu e o idee bună să lași Sibiul ultimul obiectiv de vizitat, pentru că ai nevoie de acel ceva ce mie îmi lipsește cu desăvârșire: răbdare.

Sibiu blog acatrinei catalin

La întoarcere spre casă am trecut câteva minute și pe la Castelul de Lut Valea Zânelor, despre care aș fi putut băga mâna în foc că este mult mai mare, cel puțin cât o vilă de primar, dar din păcate nu-i așa. Pe premisa „Afară vopsit gardul și înăuntru leopardul”, lăsând la o parte exteriorul de basm, Castelul e doldora de improvizații. Dacă nu-l aveți în cale, mai precis la o întoarcere de volan, nu se merită să mergeți în mod special pentru acest obiectiv pe un drum de-ți sar toți dinții.

Castelul de Lut Valea Zanelor

Nu vă pot spune ce să mâncați sau ce să beți, însă vă pot vinde un pont de prânz-cină boschetărească. La coborârea de pe Oituz, cum vii dinspre Brașov, se prelinge la vale râul Oituz într-un peisaj de vis. Cu doar câteva bunătăți cumpărate de la un hipermarket am întins o masă aleasă pe-un cot de stâncă și așa am mai zugrăvit o amintire. 😉

Oituz blog acatrinei catalin

blog acatrinei catalin

Ne auzim curând! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *