Fă-mă, Doamne-ndrăgostit,
Simplu și de dor lipit,
Că unde e cătănie
Moartea n-are cum să vie.
Fă-mă, Doamne, ca pământul,
Și neschimbător ca vântul,
Să car lumea în spinare,
Să fiu gând peste hotare.
Fă-mă, Doamne, iar pui mic,
Să nu supăr cu nimic,
Pe suflet să n-am păcate
Să caut numa’ dreptate.
Fă-mă, Doamne, rușinos,
Inimi frânte să descos,
Să fiu greu de ispitit,
Și ușor de îndrăgit.
Fă-mă, Doamne, om și stea,
Noaptea-ncet să pot chema,
Să fiu strop din Rai desprins,
Bunătate de nestins.
Fă-mă, Doamne, ca un vis,
Un jar într-un foc nestins,
Fă-mă, Doamne, ca o casă,
Unde necazul te lasă.
Fă-mă, Doamne, ca stejarul,
Mai neprihănit ca varul,
Lasă-mă să fiu ca boala,
Să topesc omul ca fala.
Fă-mă, Doamne, cum ai ști,
De ciudă să pot iubi,
Fă-mă, Doamne cu mult drag,
Să mai calc la Tine-n prag.