Fă-mă, Doamne-ndrăgostit,

Simplu și de dor lipit,

Că unde e cătănie

Moartea n-are cum să vie.

 

Fă-mă, Doamne, ca pământul,

Și neschimbător ca vântul,

Să car lumea în spinare,

Să fiu gând peste hotare.

 

Fă-mă, Doamne, iar pui mic,

Să nu supăr cu nimic,

Pe suflet să n-am păcate

Să caut numa’ dreptate.

 

Fă-mă, Doamne, rușinos,

Inimi frânte să descos,

Să fiu greu de ispitit,

Și ușor de îndrăgit.

 

Fă-mă, Doamne, om și stea,

Noaptea-ncet să pot chema,

Să fiu strop din Rai desprins,

Bunătate de nestins.

 

Fă-mă, Doamne, ca un vis,

Un jar într-un foc nestins,

Fă-mă, Doamne, ca o casă,

Unde necazul te lasă.

 

Fă-mă, Doamne, ca stejarul,

Mai neprihănit ca varul,

Lasă-mă să fiu ca boala,

Să topesc omul ca fala.

 

Fă-mă, Doamne, cum ai ști,

De ciudă să pot iubi,

Fă-mă, Doamne cu mult drag,

Să mai calc la Tine-n prag.