Monday 26 October 2020

Ardem sufletul pe dinăutru și funingine se face dorul când ne pâlpâie privirile și ne tremură retinele îmbrățișându-se. Ard păcatele în jurul nostru, ard și visele fără să scoată fum. Ne ard mâinile când se-ntâlnesc, se topesc fără să moară venele care duc spre noi.

Ardem uitările și plecările, facem scrum depărtările. Dezmorțim scânteile ce alunecă de pe buze, încălzim simțurile până ne dau în foc. Ne frigem cu certuri, ne lecuim cu împăcări, ne prăbușim în jarul lumii și trosnim plini de emoție și promisiuni.

Ardem mări și munți, dogorim cu zâmbete până și soarele, zăpușim la nesfârșit tot timpul. Facem scrum tăcerile, secătuim tristețile și ne spălăm plânsul cu arșiță de stele.

Ardem încet, încet. Oare cine o să se stingă primul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *