Tuesday 01 December 2020

Tu m-ai lăsat în urma ta fără să mă privești cum mor de dor, m-ai uitat la capătul răbdărilor, pur și simplu, între urlet și refuz. Mi te-ai desprins de buze, de mână, de suflet, mi te-ai smuls din amintiri și ai fugit spre-un nou fior zelos de dulce.

Tu ai plecat și fără milă te-am urât. Timpul nostru s-a pierdut, timpul nostru care era doar despre tine, unde-i? Nopțile în care ne gândeam la noi, nopțile acelea mi le-ai ascuns și nu mai știu când te-am dorit, când te-am avut, când te-am pierdut…

Îți gust încă cu teamă tăcutele secretele, simt cum se rup în piept lumile noastre și nu pot plânge lângă fruntea ta, nu-mi ești aici, nici nu mi-ai fost vreo zi. Iubirea încă mă mai ține strâns de tine și te roagă să-mi trimiți învins tot trupul tău, ca să-mi șoptești regrete la ureche și să-mi mulțumești că n-am plecat, că te mai simt.

Te-aș fi uitat cumva, dar m-ai lăsat în urma ta fără să-mi spui dacă ce doare înăuntrul meu, încă ne mai doare pe amândoi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *