Sunday 25 October 2020

Am sugrumat luna în somn și ți-am adus-o dinainte, cât încă era beată de romantism și visătoare. Am zgâriat cerul cu penița pe hârtie și am făcut deranj prin univers ca să găsesc steaua aceea care e pregătită să se jertfească pentru dorințele tale, diseară, când vine ceasul în care crezi că se vor întâmpla minuni.

Am luat meditații de la un fluture aflat pe patul de moarte care mi-a povestit despre fragilitatea sufletului și am căzut de-acord cu el că viața-i mult prea scurtă și ciudată. M-am împăcat cu virtuțile, cu toate șoaptele și cu deciziile de peste noapte pentru a pune pe fugă liniștea dintre noi care ne-apropie și ne desparte.

Am împachetat pământul și ți l-am trimis în dar, ca să-nțelegi că tu ești lumea mea. Am plecat din mine spre o viață mai bună, mai nobilă, așa cum căutai chiar tu cu ochii aceia înnebuniți după frumos.

Am dezbrăcat păcatul de viclenie pentru tine, ca să pot pricepe ce înseamnă să trăiești curat. M-am chinuit să-ncap într-o picătură de rouă ca să mă dumiresc ce-i cu plăcerea de a fi călcat sub picioare.

Am făcut negoț cu ani și cu trecuturi de neuitat pentru a face rost de zile fericite lângă tine, dar toate și-au pierdut din sens când tu mi-ai oferit în schimb iubire… și-a fost de-ajuns!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *