Friday 30 October 2020

Mă mai ții minte? Sunt eu, omul cu jumătate de suflet, c-un singur vis și-o tristă binecuvântare de-a te iubi numai pe tine. M-ai lăsat aiurea, îmbolnăvit de ochii tăi, să mă împrăștii molcom printre gânduri. M-ai uitat sărăcit de viață, disperat și prăfuit de nopți albe și ceruri negre.

M-ai părăsit josnic în toiul fericirii pentru un suflet nou, m-ai lăsat cu teama că ziua de mâine va durea mai tare decât cea de ieri. M-ai uscat de viață, m-ai alungat din casa sufletului tău, m-ai lăsat să mă batjocoresc cu moartea. Nu m-ai auzit când te-am strigat, nu m-ai ascultat când te-am rugat, nu m-ai înțeles, nici nu m-ai vrut… doar m-ai însingurat de mine.

Mă mai ții minte? Sunt eu, același om stropit de dor, îngrămădit de amintiri, omul acela care te-a iubit cândva, cumva, dar care astăzi nu vrea să mai știe cine ești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *