Wednesday 21 October 2020

Mai bine ar fi să nu ai inima la tine când ne vom vedea, că ți-o voi fura cu un sărut. Mai potrivit e să nu fii în toate mințile când te voi privi cuminte, ca să nu ți le zăpăcesc.

Mai vino, soarele meu, să muști din cerul sufletului ce te iubește până la ultima picătură de senin. Mai culege-mă o dată, într-o dimineață friguroasă, când coada ochiului se ascunde de lumină și caută începutul de viață. Mai respiră-mă și astăzi până în moalele inimii tale și apoi gonește-mă de acolo pe aripile fluturilor din stomac ce zboară, și zboară, și zboară.

Mai uită-mă și astăzi ghemuit într-un colț de pat, rătăcit în mirosul tău și nevăzut de moarte. Mai trage de timp, ca să găsesc vreme să mă satur de tine, de zâmbetul tău, de umbra ta.. de fapt, lasă timpul în pace, că se termină și el și tot nu ne săturăm de noi. Mai lasă-mă, că eu nu te las nici dacă se topește marea, nici dacă mă picuri cu stele, nici dacă se roade lumea.

Mai iubește-mă pătimaș și luna asta de primăvară târzie și vom vedea noi ce vom face în iunie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *