Wednesday 21 October 2020

Nu te merit, suflet sfânt, zidit din praf de cer și teancuri mii de stele. Nu îți merit zâmbetul ce iar mă trage înapoi spre tine, nici ochii ce mă țin în viață zi de zi. Nu-ți merit nici îmbrățișările ce îmi turbează simțurile, nici inima-ți îmbrobodită în lumină pentru orbi.

Nu-ți merit timpul care sângerează până moare, nu-ți merit liniștea în care tu mă chemi ca să plutesc, nu-mi pot permite fericirea ta de chip lipsit de griji. Nu merit nebunia ta fără scăpare, arsura lacrimilor tale și nici măcar războiul temerilor pentru mine.

Nu merit nicio viață fără tine, nici dorul tău cu gust de busuioc, nu sunt vreo clipă un om demn de tine, nu sunt, dar nici nu merit să te pierd!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *