Wednesday 21 October 2020

Te-am întâlnit de dimineață în cafeaua aromată și amăgitoare, trezindu-mă și învățându-mă, picătură cu picătură, să fiu din nou același om, mai bun ca ieri și mai nechibzuit ca mâine. Te-am văzut în oglindă zâmbind în timp ce-ți domolești părul la fel de nărăvaș ca tine și n-am avut putere să găsesc cuvinte să te laud.

Te-am căutat prin ochii lumii și te-am găsit cu ușurință, zâmbind, abia în ochii sufletului meu. Te-am citit rând cu rând, pas cu pas, pe nerăsuflate, de mii de ori, mereu altfel și tot la fel, deși n-am înțeles nimic din tine niciodată. Te-am auzit cum îmi vorbești în toate melodiile, căci fiecare vers de ciudă murmură doar despre tine, iar eu mă pierd prin gânduri și ascult cum mă omori încet.

Te-am simțit și mai aproape când parfumul tău m-a tulburat și mi-a suit grăbit în simțuri nevoia mea de tine. Te-am regăsit în nopți calde și luminate doar de vise, printre cearșafuri fără vină și gingașe, precum pielea ta ce nu se cere ocolită de atingeri fine.

Te-am plăcut nespus de mult și am ajuns acum să te iubesc și să te am!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *