Te-am întâlnit de dimineață în cafeaua aromată și amăgitoare, trezindu-mă și învățându-mă, picătură cu picătură, să fiu din nou același om, mai bun ca ieri și mai nechibzuit ca mâine. Te-am văzut în oglindă zâmbind în timp ce-ți domolești părul la fel de nărăvaș ca tine și n-am avut putere să găsesc cuvinte să te laud.

Te-am căutat prin ochii lumii și te-am găsit cu ușurință, zâmbind, abia în ochii sufletului meu. Te-am citit rând cu rând, pas cu pas, pe nerăsuflate, de mii de ori, mereu altfel și tot la fel, deși n-am înțeles nimic din tine niciodată. Te-am auzit cum îmi vorbești în toate melodiile, căci fiecare vers de ciudă murmură doar despre tine, iar eu mă pierd prin gânduri și ascult cum mă omori încet.

Te-am simțit și mai aproape când parfumul tău m-a tulburat și mi-a suit grăbit în simțuri nevoia mea de tine. Te-am regăsit în nopți calde și luminate doar de vise, printre cearșafuri fără vină și gingașe, precum pielea ta ce nu se cere ocolită de atingeri fine.

Te-am plăcut nespus de mult și am ajuns acum să te iubesc și să te am!