Saturday 31 October 2020

Prima mea greșeală a fost să te iubesc!

Prima mea greșeală a fost să te iubesc, să cred că ești parte din mine, că ochii tăi sunt ai mei, iar respirația ta e inspirația mea.

Prima mea minciună a fost să cred că tu ești lumina ce prăbușește întunericul, că tu ești soarele care stinge durerile lunii și vindecă stelele.

Prima mea durere a fost gândul chinuitor că într-o zi, din neatenție, te voi pierde, că se va crăpa lumea și te va lua fără a te cere de la mine.

Prima mea privire a fost înșelătoare, căci am citit doar ce puteam zări, un frumos chip cu prăpăstii ascunse dincolo de zâmbete mult prea bune și mult prea rele.

Prima mea frică a fost să nu te pierd, să nu te saturi de pluralul ce ne lega și de ideea că exist, că sunt pentru o veșnicie un tremurat al inimii tale.

Prima mea promisiune a fost să te aștept să mă-nțelegi, dar tu ai obosit să mă mai cauți și nu ai mai vrut să mai vii spre mine.

Prima și cea mai mare greșeală a mea a fost să te iubesc când lumea ta nu era nicicând și lumea mea.

Prima mea greșeală a fost să te iubesc… de atunci mi-e rău de lume și de tine!

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *