Tuesday 27 October 2020

Dacă ai ști că mă pierzi…

Dacă ai ști că mă pierzi, că o simplă minciună, că o inocentă ceartă m-ar duce departe de tine, ai mai zâmbi cu-atâta patimă? Dacă m-aș scutura de amintirile în care mă făceai să fiu om și m-aș descotorosi de privirile tale, m-ai mai privi așa frumos, ca un copil nevinovat?

Dacă mi-aș strânge soarele inimii în valiza pieptului și aș lăsa să cadă ceața peste nebunia noastră, i-ai mai mulțumi lui Dumnezeu c-am fost aici? Dacă aș renunța la dor și ți-aș returna toate îmbrățișările pe care mi le-ai dăruit, prefăcându-mă că nu-mi mai pasă, ai mai crede că te vreau?

Dacă aș pleca fără regrete și m-aș prinde într-o zi de alte mâini care mă cer, ai avea răbdarea să mă aștepți să mă întorc să-ți gâdil podul palmelor? Dacă viața mea nu ar dura cât toată viața ta și te-aș lăsa cu sufletul pe drumuri, m-ai uita sau m-ai păstra?

Dacă ai ști că mă pierzi, într-o zi, cumva, cândva, tu m-ai mai iubi acum pe mine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *