Wednesday 28 October 2020

Mai are rost să spun că nu o să-ți ajungă niciodată o singură zi să vizitezi un oraș, oricât de mic ar fi? Nu cred, dar totuși am zis-o, ca să nu creadă cineva că am văzut totul în Cluj în 16-17 ore, dar câte ceva tot am de povestit.

Am dat startul acestui proiect, „Zer0 lei”, de îndată ce niște domni de prin Parlament s-au gândit să ne saboteze călătoriile gratuite, dar nu i-am luat în seamă. Mi-am luat bilete de tren, vreo 2-3 prieteni (pentru că doar așa au farmec toate drumurile) și ne-am pornit spre capătul celălalt al țării, Cluj-Napoca.

Vineri seară (pe 17 februarie), la 19:25, trenul pleca din Gara Iași, dar până să ajungem în tren am făcut aprovizionări apocaliptice cu dulciuri și tot felul de prostii. Bine, mi-am luat și un sandwich mare, pe care l-am adus întreg înapoi la Iași. Nici nu mai zic că friguros din fire, am tras pe mine vreo 3 pulovere, că legendele vorbesc că e frig de numa în vagoane, ceea ce a fost total fals, a trebuit să renunț pe rând la haine (în limita decenței, nu vă gândiți la altceva).

N-au trecut chiar greu cele zece ore, pentru că am avut timp pe îndelete să vorbim, să dormim și să cunoaștem oameni noi, obiceiuri normale într-un tren. Într-adevăr, n-am avut lumină deloc, așa că mai mult ne-am văzut în umbre, dar a fost chiar mulțumitor drumul, nu mă plâng.

Am ajuns la Cluj, pe la 5 dimineața, pentru că trenul a avut ceva întârziere. Doar CFR-ul poate face în câteva minute de mers o oră întârziere, dar iarăși, nu mă plâng, mai ales că nu aveam ce face în miezul nopții în ditamai orașul.

În gară prima oprire a fost la baie, unde a trebuit să mă schimb, adică să pun pe mine iarăși tot dulapul îndesat în ghiozdan. Apoi ne-am întâlnit cu Ecaterina, ieșeancă proaspăt mutată în inima Ardealului, un om frumos, alături de care călătoriile îs mult mai faine.

Abia ieșiți de la lâncezeală, sufocați deja de căldură, am zis că e timpul să ne pornim spre Dealul Cetățuii, să prindem acolo răsăritul, ca romanticii incurabili, însă tot ce am prins timp de o oră, cât am stat acolo uitându-ne când spre cer, când spre orașul care se vedea la poale, a fost un frig îngrozitor.

Criogenați pe bune

Când ne-am mai uitat pe telefon și am văzut că soarele avea să răsară abia la 7:22, iar ceasul arăta abia 6:00 am zis că e musai să plecăm, așa că am prins răsăritul la Mc., unde era cald și bine.

Un mic-dejun corespunzător :))

Dar nu venisem ca să stăm la Mc., așa că am pornit iarăși la drum și ne-am oprit prima dată la Catedrala din Cluj. M-a uimit înălțimea, care se observă și mai bine în interiorul ei, în rest aș putea spune cam sobră, dar impozantă.

Vizavi de Catedrală se află Opera din Cluj, iar între cele două obiective, într-o mică piață ce le desparte stă pe o coloană imensă Avram Iancu. Ce-i drept, nu cred că am mai văzut vreo statuie așa de înaltă.

De acolo am tras o fugă până în Piața Unirii, centrul orașului, după care ne-am îndreptat spre o parte a orașului cu adevărat desprinsă din cărțile de istorie, cu niște străduțe înguste, înghesuite pe margini de căsuțe bătrâne, dar care își păstrează frumusețea. Am apreciat enorm că pe aceste poteci tocite de timp accesul mașinilor este interzis, dar ca să fim sinceri până la capăt, trebuie să spun că pe lângă zidurile vechi găseai și „suveniruri” nu tocmai plăcute, ca și prin Iași, pe alocuri.

Grădina Botanică e cu adevărat impresionantă chiar și în sezonul rece,  mult mai mică decât cea de la Iași, dar și mai bine organizată. Aici mi-a plăcut în mod special libertatea de a face ce vrei în grădină, pe când la Iași în multe locuri accesul e restricționat, cu toate că e dreptul tău (prevăzut pe bilet) să vizitezi și acele zone.

În Cluj e o îmbinare perfectă între nou și vechi. Până și KFC sau băncile își au sediul în clădiri vechi. Au păstrat tot ce se putea păstra, n-au dărâmat sau înlocuit, ci au adăugat subtil clădiri moderne pe lângă cele arhaice, fără să strice frumusețea locurilor.

Mi s-au părut deosebite și culorile clădirilor. Roșu, galben, albastru, violet sau verde sunt culori aproape uitate de clădirile din alte orașe, dar încă la modă în Transilvania.

E și un loc pentru romantici, să știți. Pe podul Elisabeta, peste Someșul Mic, îți poți declara iubirea printr-un lăcățel cu numele voastre prins de grilaj, așa, ca să știi, în cazul în care nu ai bani să o duci până la Paris pentru asta.

Nu mi-a plăcut chiar tot și anumita am și căutat chichițe, ca să nu creadă careva că totul e roz peste tot. În primul rând așteaptă-te ca GPS-ul să te dezamăgească. Din păcate, el știe doar bulevardele și străzile mai mari din Cluj, de aceea te pune să înconjori o grămadă până să ajungi la un obiectiv. Cel mai bine e să vii pregătit de acasă cu o hartă sau cu o listă cu adresele pe care se găsesc acele locuri care te interesează. Clujenii sunt oameni faini și te vor ajuta! 😉

În al doilea rând, indicatoarele sunt atât de puține, încât doar prin centru găsești câteva. Dacă nu vrei să te tot întorci în Piața Unirii pentru a te orienta, iarăși te sfătuiesc să întrebi oamenii.

Puținele indicatoare

Totuși, cred că cel mai tare m-au disperat semafoarele, care zece minute arată roșu, iar câteva secunde verde (exagerez, bineînțeles… sau nu?). Oricum, ai de stat mult pe tușă, iar ceea ce e mai enervant e că sunt montate semafoare chiar și la trecerile de pietoni de 2-3 metri, ceea ce e frustrant, căci din reflex îți vine să încalci regulile. :))

Clujul e de vizitat, așa că trece-l pe lista călătoriilor tale. Totuși, te sfătuiesc să alegi alt sezon decât iarna, pentru că e foarte mult de mers pe jos, de explorat și de analizat. Eu am avut noroc de o zi de februarie cu muuult soare. 😉

Drum bun! #zer0 lei

Share

2 comments

  1. Ca să adaug şi eu o nemulțumire 😂 Trecerile de pietoni sunt din km în km (aproximativ), lucru care te face să comiți ilegalități.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *