Ia-mă de mână și înnebunește-mi fiecare picătură de sânge cu mireasma ta ce-mi murmură prin simțuri fără rost! Pune-ți urechea la poalele inimii mele și ascultă vocea sufletului meu, mult prea strâmt pentru iubirea ta prea mare, care crește fără contenire!

Sărută-mi ștrengar obrajii înroșiți de emoții mereu încinse și neputincioase, sărută-mi buzele înainte să fie omorâte de ispita coaptă! Răscumpără-mi privirea îndoielnică și geloasă cu zâmbetul tău pitit tembel și răbdător!

Hai, vino lângă mine, unde dorul e mai dor, dragostea e mai dragoste, iar noi suntem mai noi! Ia-mă de mână, om prea iubit, și poartă-mă peste ani, că toate de azi se schimbă-n mâine, doar noi rămânem neprefăcuți: tu în firea mea, eu în firea ta, tu în anul meu, eu în anul tău!