Thursday 22 October 2020

5 motive pentru care nu merg în cluburi

blog acatrinei catalin

Legenda spune că doar pe lună mai găsești atmosferă ca în cluburi. Vorba vine, pentru că eu nu mă las cu una, cu două dus în club, iar asta din cauza a mai multor motive, dintre care mai jos voi aminti doar 5, cele mai importante de altfel:

  1. Un pahar cu apă costă cât un meniu studențesc.

Ai idee cam câți bani dai pe o băutură la barul din club?! Ca să închiriezi o masă e nevoie probabil să faci credit în bancă, însă unii spun că se merită să strângi bursa socială pe 2 luni și să o spargi într-o noapte în club. Asta e viața „boemilor” de astăzi: o seară cu Moët, un semestru pâine cu zacuscă. Băutura-i temelie, mâncarea e fudulie!

  1. Bass-ul din boxe îmi bubuie în urechi încă vreo 2 zile după.

Asta e oarecum scuzabil, că e un loc de petrecere, însă eu plec de acolo și surd și răgușit, pentru că trebuie să urli ca să te înțelegi cu cineva (asta dacă mai ai cu cine să te înțelegi). Cel mai nasol e atunci când urăști din tot sufletul o piesă și trebuie să staaai să o asculți până la capăt. Te zgârie pe creier, îți vine să te duci și să-ți bagi degetele în priză numai să se facă scurt și să oprești zgomotul ăla. Eu sunt un om aproape însurat cu biblioteca, așa că probabil îți dai seama cam cât de mult iubesc eu muzica dată stereo. Unele piese dacă ar fi cântate în șoaptă ar fi adevărate hituri! :))

  1. Trebuie să am grijă să nu-mi rup gâtul alunecând pe șervețele aruncate, ori sufocat de la îngrămădeală.

Un obicei tâmpit. Când ți-e lumea mai dragă, se trezește unul să-și bage mâna în teancul cu șervețele de pe bar și să azvârle cu ele în sus, în timp ce toată adunarea urlă de extaz. Apoi se aruncă tot ce mai iese în cale, paie de suc, bani, băutură și nu, nu vorbesc de discotecile de la periferii, ci de cluburi cu renume. Cam asta presupune distracția după miezul nopții: să te bâțâi printre gunoaie.

Eu sunt și nițel claustrofob, așa că nu mă bucur prea mult când încerc să mă mișc între doi necunoscuți, de parcă aș fi o bucată de salam prinsă între două felii de pâine. Faza e că în cluburi spiritul de turmă e la el acasă, așa că să nu te miri dacă vezi o sută de oameni îngrămădiți pe cinșpe’ metri pătrați, în timp ce în restul sălii bate vântul. Până nu pune DJ-ul o piesă nașpa, n-ai nicio șansă să te sustragi, așa că stai cuminte, exact ca o haină aruncată într-o mașină de spălat ce tocmai ajunge la stadiul de stoarcere. Vei supraviețui!

  1. Unii beau până ajung și ei la convingerea că sunt beți.

N-am reușit niciodată să stau într-un club după ora 3:00 a.m. De ce? Păi nu mai ai cu cine să stai de vorbă, nici cu cine dansa. Toți încep să se clatine în toate părțile, să meargă tot mai des la baie ca să mai facă loc pentru tărie, iar tu, om cumpătat, devii un fel de îngrijitor. Nu-i cunoști, dar nici nu-i poți lăsa pe unii tolăniți pe jos, ori încercând să sune la un taxi în timp ce înjură că nu pot debloca telefonul.

  1. Mereu se găsește cineva să se rupă în figuri în preajma ta.

Mergi și îți găsești și tu un locușor unde să îți bei paharul plin cu ce ți-au ajuns banii să-ți cumperi, în timp ce te legeni agale, poate pentru că îți place melodia sau doar ca să nu amorțești. Ai impresia că toate merg perfect, însă apare ea, tipa care nu te cunoaște, dar vine pornită să-ți curețe pantalonii în timp ce se șterge ambițios de ei. Eu unul atunci mă fac nevăzut, căci dacă voiam să stau lipit de cineva mă urcam într-un tramvai la o oră de vârf. Csf? N-ai csf.

Poate că sunt eu de modă veche sau prea lipsit de poftă de viață… ori poate chiar am dreptate: nu e așa cool să mergi prea des la club. Cât poate duce și inima ta, săraca?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *