Saturday 31 October 2020

Poți rătăci ore întregi pe YouTube căutând melodii perfecte, clipuri care au acel ceva nefiresc sau artiști de care să te îndrăgostești și cărora le vei asculta cu patos toate piesele lansate și oricât de multe ar fi parcă tot par prea puține. E amenințător să te îndrăgostești de ceva anume..

Bine ascunse sub maldărul de zgomote ce se pretind a fi noi hituri, melodiile adevărate se lasă întotdeauna greu cucerite și dau de ele doar artiști, adică acei oameni care sunt în stare să asculte murmurul simțurilor.

Pentru cineva care ascultă muzică în timp ce se plictisește la semafor, sunetul se prinde de urechi, se răsucește de vreo două ori prin minte, alteori ajung și câteva versuri frânte și pe buze, apoi închizi radioul și totul moare.

Artistului, muzica i se lipește de inimă, îl tulbură, îl stăpânește. Oamenilor ăstora le place să fie chinuiți de artă, nu vor să se descotorosească de durerea asta dulce. Pentru aceștia există Adele.

Ultimul album al ei, „Adele 25”, a fost ca niște cianură aruncată peste amintirile de care voiam să scap. Ai nevoie de un suflet de fier ca să poți asculta discul de la cap la coadă fără să ai remușcări, depresii, lacrimi în ochi. Adele nu se consumă în pauza de masă, nici în club și niciodată, dar niciodată atunci când te consideri cu adevărat fericit, căci fiecare cântec te va convinge că te înșeli. Melodiile de pe „Adele 25” priesc cel mai bine rănilor dacă le asculți cu ochii închiși, în timp ce stai în pat într-o după-amiază ploioasă.

Îmi plac toate creațiile lui Adele, însă cel mai mai mult m-a răscolit de pe ultimul album melodia „Million Years Ago”. Versurile mi se par geniale, o binecuvântată poezie pusă pe note și ceea ce mă încântă la text e faptul că versurile nu sunt deloc banale sau clișeice. Nu ai să o vezi niciodată pe Adele cântând despre câți bani are sau cum mor dușmanii după valoarea ei.

Adele e acel artist desăvârșit, care pune ochii pe slăbiciunile tale, te lovește fără ezitare exact acolo, te face să te doară, apoi tot ea te vindecă. Aroganță cu gust. Așa înțeleg eu felul de a fi al lui Adele. Nu se prostește, nu crede în spectacol… crede în muzică și-atât.

Dacă nu te-a convins interpretarea lui Adele că această piesă e magică, încumetă-te să dai play coverului de mai jos. Spoiler (sau profeție): dacă ești fată sigur vei da replay ca să te mai boldești o dată la acest băiat frumușăl. ;))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *